Scrisore. Salveaza-ma!
Eroul meu,
Te astept. Te astept sa ma salvezi. Acum mai mult ca niciodata. Dar tu esti departe. Si nu vii. Iti e bine acolo, te cred, dar eu tot o sa te astept. Si stiu si de ce nu vii. Ea e de vina.
Si daca nu ar fi ea? Tie probabil nu ti-ar fi mai bine, dar mie? Mie… da. Incepe sa ma enerveze gandul ca ea e langa tine si eu nu sunt, ca pe ea o privesti, pe ea o mangai si o saruti.
Dar stiu ca o iubesti si tocmai de aia incerc sa ma interesez de ea, pentru ca ce iti place tie ar trebui sa imi placa si mie, de ce iti pasa tie ar trebui sa imi pese si mie. Si imi place, chiar recunosc ca e frumoasa; si imi pasa, vreau sa nu isi mai piarda timpul pe acolo, sa vina la mine daca vrea, ma duc eu in locul ei. Pentru ca imi pasa, stiu ca acolo nu va avea niciun viitor si atunci sa vina aici. Globul meu de cristal mi-a spus ca aici ii va merge extraordinar.
Si iti scriu. In fiecare zi. Si chiar imi pasa ce zi ai avut, ce ai mai facut, ce te incanta, ce te enerveaza, ce asculti sau ce mananci. Si mai culmea e ca imi si raspunzi.
Si iti spun ca te iubesc, nu vreau sa uiti. Si spui ca si tu. Serios? Sau doar te joci? Daca da, atunci te rog frumos nu te mai juca. Joaca asta doare.
